Sunt proprietara unui chiosc de cafea. Un fel de Starbucks al taranilor, la propriu, pentru ca locatia chioscului este langa o Piata de legume si fructe dintr-un orasel mic din Romania. Teoretic e bine sa fii propriul tau sef, practic, cand lucrezi cu publicul, "clientul nostru, stapanul nostru". Asa ca in loc de niciun sef, am vreo 100, pe zi. Teoretic pot sa-mi iau liber oricand, practic nu se merita sa lipsesc o zi pentru scandalul care mi se face a doua zi, ca nu am deschis sa le dau cafeaua lor preferata, ca ei de la altii nu beau, ca nu-i buna ca a mea.
Eu ma confrunt in fiecare zi cu tot felul de oameni si, desi nu sunt eu genul care sa traga lumea de limba si sa lungesc conversatiile mai mult decat e cazul: Buna ziua! Jacobs la 11 sau nova la 7 (1,10 ron si 0,70 ron), dulce sau potrivita?, se intampla sa aflu chiar si lucruri personale, de la boli, pana la copii, pana la bolile copiilor, pana la divorturi, pana la divorturile copiilor, pe care nu-i cunosc si a caror soarta nu ma intereseaza.
Am invatat ca sunt in stare sa zambesc cu acelasi zambet de fiecare data cand aud o gluma a 10a oara pe ziua respectiva si ca pot sa port dialoguri despre vreme cu oricine.
Gluma zilei are mai multe forme, dar ideea e aceasi si zambetul de pe fetele lor satisfacute si mandre de inteligenta de care dau dovada si de raspunsul smecheresc de care sunt convinsi ca e original si nu l-am mai auzit pana acum, apare la intrebarea "Dulce sau potrivita?"
R1: Dulce ca si viata e dulce!
R2: Dulce ca asa sunt si eu!
R3: Dulce ca tine!
R4: Dulce ca si asa e/sunt viata/eu amara/amar.
Acum inlocuiti dulce cu amar, mai putin la R3, bineinteles, si amar cu dulce si o sa gasiti celelalte posibile raspunsuri.
Tineti minte, va rog, ca eu aud una din cele 7 variante cel putin odata pe zi, iar zambetul meu e mereu surpins si aprobator.
Partea buna e ca eu pot spune o gluma de mai multe ori in aceasi zi si sa primesc acelasi rezultat de fiecare data, daca am grija sa nu o spun aceluiasi client.
La incurajarea sotului mi-am facut blog ca sa nu ma amuz singura, si am sa incep cu o povestire recenta.
Domn la vreo 60 de ani: Pe tine te cheama Dana!
Eu: Nu, nu ma cheama!
El(ganditor): Da... da... te cheama Dana!
Eu (ceva mai tare): Nu, nu!
El (uitandu-se in alta parte): Ia-uite ma.... Dana!
Eu (deja isterica): Ma cheama Alina!
El: Aaaaaa, Alina? Si eu am crezut ca te cheama Dana ca pe sotia mea, adica fosta, ca a murit, dar de fapt te cheama Alina, ca pe nepoata, stiam eu ce stiam, ca nu sunt prost, ma duce capul!
Alina.... (ganditor), d-aia ai suflet bun ca te cheama Alina, de la a alinta!
Asa ca zambesc, in semn de multumesc (sperand ca macar nepoata sa fie in viata) si astept sa plece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu